AROMATERAPIA
Poate datorita prefixului “aroma”, perceptia curenta este aceea ca aromaterapia se rezuma la a difuza arome agreabile, in scopul creari unei stari de bine. Insa sufixul "terapie” indica foarte clar faptul ca este o metoda de tratare complexa, in care sunt utilizate uleiurile esentiale.
Ce sunt uleiurile esentiale, mod de utilizare ? Click aici
Uleiuri esentiale - Click aici
ISTORIC
Este dificil de stabilit exact cand s-au extras uleiurile esentiale pentru prima data, insa in India si China, proprietatile vindecatoare ale esentelor aromatice sunt cunoscute din timpuri ancestrale. Dovezi foarte vechi demonstreaza ca in India, fermentarea plantelor si obtinerea uleiurilor cu instalatii de distilare rudimentare este foarte veche. Pe teritoriul Vechii Indii, in regiunea Pakistanului de azi, a fost descoperit un alambic rudimentar din teracota, de acum 5000 de ani i.e.n.
Insa arabii, pasionati alchimisti si medici, inventeaza in jurul anului 1000 e.n. instalatia de obtinere a uleiurilor esentiale cu serpentine de racire.
Mult mai tarziu, in Europa in anul 1918, René-Maurice Gattefossé chimist si creator de parfumuri, sufera arsuri grave cauzate de o explozie in laborator. Neavand la indemana decat un recipient cu ulei esential de lavanda veritabila, isi scufunda mainile in recipient. Calmarea epidermei survine imediat, iar cicatrizarea si vindecarea sunt de o rapiditate deconcertante. Acest rezultat uimitor il determina sa se dedice studierii proprietatilor uleiurilor esentiale, timp de mai multi ani.
In 1928, defineste notiunea de aromaterapie, iar in 1931 publica sub aceeasi denumire, experientele si descoperirile sale legate de relatia dintre structura biochimica a uleiurilor esentiale si actiunea terapeutica a acesteia, fiind considerat parintele aromaterapiei.
Perioada moderna, in care accesul la tehnologie permite cunosterea aprofundata a compusilor uleiurilor esentiale, explica actiunea acestora la nivel fizic, chimic, biochimic, terapeutic, confera aromaterapiei un statut stiintific.
Franta ocupa de departe primul loc in istoria moderna a aromaterapiei, mari nume, toti farmacisti, medici, chimisti, se implica in studierea, construirea si dezvoltarea unei noi aromaterapii – Aromaterapia Stiintifica si in crearea de scoli, institute, chiar de nivel international, pentru studierea, aprofundarea cunostiintelor de aromaterapie si pregatirea de aromaterapeuti.
CE ESTE AROMATERAPIA
Aromaterapia este stiinta utilizarii uleiurilor esentiale in scopuri terapeutice. Este o “biochimio-terapie” naturala si complexa, bazata pe relatia dintre componentele chimice ale uleiurilor esentiale si actiunea terapeutica pe care o dezvolta. Aromaterapia este bazata pe o metodologie riguroasa, rezultata din date stiintifice solide, confirmate atat clinic cat si in laboratoare. Terapie naturala, de calitate superioara si foarte eficace, aromaterapia completeaza alte terapii alternative cat si terapia alopata. O atractie speciala a aromaterapiei rezida din actiunea sa multipla care fascineaza orice terapeut. Incarcatura in molecule aromatice a uleiurilor esentiale, reprezentarea cantitativa, calitativa si proprietatile acestora demonstreaza ca aromaterapia este in acelasi timp, biochimie, farmacologie, toxicologie… este de fapt aromatologie.
In acelasi timp, uleiurile esentiale au incarcatura vibrationala a plantei, deci sunt si energie care se manifesta si actioneaza in plan fizic, energetic, emotional, mental si spiritual. In acupunctura, reflexologie, medicina ayurvedica, uleiurile esentiale sunt un "instrument” cu efecte impresionante.
AROMATERAPIA STIINTIFICA SAU AROMATOLOGIA
Aromaterapia stiintifica sau aromatologia este stiinta care studiaza proprietatile si utilizarea uleiurilor esentiale. Un mare aromaterapeut spunea ca aromaterapia stiintifica face: "imposibilul-posibil, posibilul-simplu si simplu-elegant".
De peste 50 de ani, maestrii ai aromaterapiei stiintifice in colaborare cu numerosi medici, farmacisti, chimisti si biologi fac studii si initiaza cercetari in aromaterapie. In plan stiintific, acestea demonstreaza in primul rand un lucru evident, acela ca uleiurile esentiale nu sunt niste simpli compusi, ci un ansamblu de molecule diverse avand fiecare dintre acestea, proprietatile sale specifice si o multitudine de aplicatii.
Uleiurile esentiale utilizate in aromaterapia stiintifica raspund unor criterii de calitate stricte, care trebuie imperativ cunoscute si respectate.
CALITATEA ULEIURILOR UTILIZATE IN AROMATERAPIE
Uleiurile esentiale sunt cele mai complexe extracte din plante. Un ulei esential poate avea cateva sute de tipuri de molecule aromatice, fiecare dintre acestea avand proprietati specifice. Din punct de vedere stiintific, aceste molecule sunt grupate in mai multe chemotipuri sau familli biochimice, in functie de similaritatea proprietatilor. Principalele chemotipuri sunt: terpeni, monoterpenoli, alcooli, esteri de alcooli, fenoli, cetone, aldehide, eteri, oxizi.
Un ulei esential este incadrat intr-un anume chemotip in functie de compusii aromatici cu cea mai mare concentratie. Insa numeroase uleiuri esentiale contin mai multe chemotipuri. De exemplu uleiul esential de Salvie Sclarea contine 259 de molecule aromatice diferite dintre care, in concentratia cea mai mare esteri, pana la 75% si monoterpenoli, minim 15%.
Moleculele unui ulei esential "lucreaza" impreuna, aceasta explicand polivalenta si spectrul larg de actiune ale acestuia. Odata cunoscute proprietatile acestor chemotipuri si concentratia lor intr-un ulei esential, pot fi determinate care sunt efectele binefacatoare si care sunt cele periculoase.
Uleiurile esentiale se folosesc fara a se amesteca cu alte extracte (infuzii, decocturi) ale aceleeasi plante.
CARACTERISTICI
Aromatologia este o stiinta bazata pe cunoasterea botanica si biochimica exacta.
Ignorarea sau neglijarea acestor cunostiinte si informatii pot conduce la abuzuri care pot avea ca si consecinte, reactii adverse, toxicitate, alergii, etc. Inclusiv cunoasterea partii plantei din care s-a obtinut uleiul, este foarte importanta, deoarece din diferitele parti ale unei plante (flori, frunze, tije, scoarta, radacina) se obtin uleiuri esentiale diferite si cu proprietati diferite.
Un ulei esential de calitate trebuie obligatoriu sa fie definit biochimic. Aceasta definire cuprinde:
CALITATEA ULEIULUI - daca este un ulei 100% pur si natural, obtinut prin distilare sau expresie completa, deoarece uleiurile esentiale pot fi diluate, fractionate, rectificate, amestecate cu molecule de sinteza, etc.
DENUMIREA BOTANICA A PLANTEI - deoarece sunt mai multe specii, subspecii, hibrizi cu denumiri diferite
CHEMOTIPUL - (molecula biochimica majoritara) definirea chemotipului este necesara, deoarece uleiurile esentiale obtinute din aceeasi planta dar cu chemotip diferit, nu numai ca au proprietati diferite dar si gradul de toxicitate difera.
PARTEA DISTILATA - deoarece din diferitele parti ale plantei se obtin uleiuri esentiale cu proprietati diferite
CULTURA - se specifica tipul de cultivare/recoltare (bio, conventionala, ecologica, zona salbatica)
TARA DE ORIGINE - deoarece in functie de conditiile de sol, clima, altitudine, din aceeasi planta crescuta in zone diferite se obtin uleiuri esentiale cu chemotipuri si proprietati diferite
NR. DE LOT - asigura trasabilitatea uleiului esential pana la producator
DATA LIMITA DE UTILIZARE
Toate aceste informatii trebuie sa fie prezentate pe eticheta uleiului esential.
EXEMPLU:
DETERMINAREA COMPONENTEI SI CONCENTRATIEI IN COMPUSI AROMATICI
Determinarea componentei si concentratiei in compusi aromatici este absolut necesara, deoarece acestea sunt criteriile de stabilire a chemotipului si implicit a stabilirii proprietatilor, modului de utilizare si precautiilor pentru un ulei esential.
CROMATOGRAFIA
Cromatografia in faza gazoasa este realizata cu un aparat sofisticat care permite identificarea moleculelor aromatice prezente intr-un ulei esential si poate identifica pana la 450 de molecule aromatice. Rezultatul este prezentat sub forma unui grafic in care este reprezentata fiecare molecula aromatica
SPECTROMETRIA
Spectometria de masa determina proportia fiecarei molecule aromatice a unui ulei esential (compozitia cantitativa pe tipuri de molecule)
AROMATOGRAMA
Este o procedura de masura in vitro a capacitatii antibacteriene a unui ulei esential. Tehnica este aceeasi si pentru masurarea activitatii bactericide si antibiotice.
Pe o colonie microbiana sunt asezate mai multe serii de dischete imbibate in uleiuri esentiale diferite. Dupa un timp de asteptare, la o temperatura de 37,5°, se pot masura in milimetri, diametrele halourilor inhibatoare care inconjoara dischetele.
BIBLIOGRAFIE René-Maurice Gattefossé, Aromathérapie,1937Jean Valnet, C. Duraffourd, J.C. Lapraz, Une médecine nouvelle - Phytothérapie et aromathérapie, 1978Jean Valnet, L'Aromathérapie,1984Paul Belaiche, Traité de phytothérapie et d'aromathérapie, éd. Maloine, 1979Roger Jollois, Pierre Franchomme et Daniel Pénoël, L'Aromathérapie exactement, 1990,Pierre Franchomme, L'Aromathérapie : Thérapeutique de pointe en médecine naturelle, 1999